Academicianul cel mai activ

Mihai Cimpoi

Mihai Cimpoi

Mihai Cimpoi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Congresul Mondial al Eminescologilor

în mass-media din România.

Revista BOEMA.

Pagina 18.

Reclame

EMINESOLOG şi FILOSOF al CULTURII

La finele anului 2014, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Institutul de Filologie, prin Editura Profesional Service, Chişinău, a publicat volumul „Mihai Cimpoi, eminescolog şi filosof al culturii” (coordonator şi selecţie, redactor şi responsabil de ediţie, academician Mihail Dolgan, decedat între timp), cu sprijinul Primăriei Dumbrăveni, judeţul Suceava.

Ediţia este structurată pe următoarele capitole: Opere cronologice, Viaţa şi opera, Sinteze, Disocieri, Portrete de creaţie, Eseuri literare, Cronici literare şi recenzii, Ecouri din străinătate, Dedicaţii poetice; partea a doua – „Mihai Cimpoi, prin el însuşi” – texte alese de Mihai Cimpoi, Capitole din studii monografice, Eseuri contributive şi analize aplicate, Intervenţii publicistice şi discursuri de rezonanţă, Fascinaţia dialogului socratic, Addenda; partea a treia – „Viaţa şi activitatea criticului în imaginmihai cimpoi ma topesc in flacarii”.
Semnatarii textelor: o lume a culturii şi civilizaţiei universale, de la academicieni, doctori, critici şi istorici literari, la traducători, universitari, artişti, muzicieni, blagologi, eminescologi, care nu încap într-o simplă enumerare, noi îndrăznind să subliniem doar numele câtorva dintre ei: academicienii Gheorghe Duca, Eugen Simion, Constantin Ciopraga, Valeriu Matei, Vasile Tărâţeanu, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, dar şi profesori doctori, printre care: Gheor­ghe Glodeanu, Cornel Munteanu, Theodor Codreanu, Dan Mănucă, Adrian Dinu Rachieru, Alexandru Burlan, Dumitru Micu, Aurel Sasu, Ion Rotaru, Tudor Nedelcea, Mircea Anghelescu, de asemenea scriitori, poeţi, critici literari precum: Daniel Corbu, Miroslava Metlaeva, Ion Vatamanu, Ion Hădârcă, Giuseppe Manitta, Kopi Kyckyku, Constantin Cubleşan, Iulian Filip, Leonida Lari, Constantin Rusneac, Renata Verejanu şi mulţi alţii din Republica Moldova, România şi alte ţări ale lumii. Monografia – acesta e cuvântul cel mai potrivit – este, de fapt, lungul drum al lui Mihai Cimpoi spre el însuşi, în care portretul lui de om al culturii, de eminescolog şi filosof al culturii se bulgăreşte încet, apoi năvalnic cu segmente de durabilitate, de respiraţie a limbii române în universalitate, de esenţă a celor peste 60 de volume şi circa 3000 de articole, cronici, recenzii, prefeţe, studii introductive, monografii, panorame, sinteze, care cuprind perioade întregi sau opera şi personalitatea celor mai importanţi scriitori, oameni de cultură şi filosofi din toate timpurile. Monografia de autor este expresia vivacităţii, pariului academicianului Mihai Cimpoi cu el însuşi şi, mai presus de toate, cu frumuseţea limbii române, ce se regăsesc într-o tulburătoare, liniştitoare şi nepieritoare sintagmă – „O dreaptă cumpănă” – a judecăţii, moralităţii şi verticalităţii, a devotamentului constant manifestat faţă de valori, cum remarca academicianul Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
A prezenta în premieră acest volum în cotidianul Unirea înseamnă apartenenţa noastră la promovarea acestor valori, dar şi felul de a-l felicita pe prietenul nostru de dincolo de Prut, Mihai Cimpoi, Omul acesta blând, sprijinindu-se mereu de un surâs precum de toiagul lui Moise, ce merge întotdeauna până la capătul unei idei, a unui lucru, ducând povara dulce a preafrumoasei limbi române. De ziua lui Eminescu, la cei 165 de ani de la naştere, această lucrare este un buchet mare de flori, o lecţie de reciprocitate a recunoştinţei, pe care Mihai Cimpoi ne-a dăruit-o, cu următoarea dedicaţie: „Maestrului Ion Mărgineanu, fiului limbii române, cu preţuirea lui Mihai Cimpoi”, Alba Iulia – Zlatna, decembrie 2014, Congresul Spiritualităţii Româneşti.
Mihai Cimpoi, prin volumele dedicate lui Eminescu, prin Congresul eminescologilor, pe care l-a iniţiat cu 3 ani în urmă, s-a topit încet-încet în flăcările demiurgului, şi bine a făcut, spre cinstea limbii române, a poporului român!

 

Ziarul UNIREA

Stia Cimpoi ce-i pregateau unii „stimati colegi”…

Activitatea Uniunii Scriitorilor din Moldova în perioada
2006-2010 – timpul crizei, timpul spiritului
Mihai CIMPOI,
preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova

Stimaţi colegi, dragi invitaţi,
Un răstimp de 4 ani este o perioadă extrem de scurtă şi irelevantă dacă o raportăm la Marele Timp sau la blagiana Marea Trecere.
Şi totuşi, ea intră în istoria noastră cu o relevanţă aparte sub semnul unei continuităţi istorice care ne aduce dovada peremptorie că am rezistat prin cultură, prin faptul că ne-am protejat valorile „vechi” şi am creat altele „noi”, oricât de modeste ar părea, în ciuda tuturor circumstanţelor vitrege, limitelor, obstacolelor, facticităţilor (vorbind în termeni heideggerieni).
Am avut de înfruntat chiar o atitudine de ignorare totală şi de distrugere sistematică a culturii naţionale, o încercare de anihilare a instituţiei noastre prin crearea unei Uniuni de alternativă a scriitorilor – încercare din fericire total eşuată –, de impunere a dirijismului ideologic de tip jdanovist, de reactualizare a noţiunilor staliniste de „moldovenism” şi „limbă moldovenească”.
Servilismul unor colegi de ai noştri, puţini, a fost răsplătit cu premii de stat în valoare de milioane, cu ediţii de lux, onorarii exorbitante.
Drept model ne-au slujit, însă, stoicismul şi – credem că nu exagerăm – eroismul înaintaşilor noştri, care au luptat pentru adevărul istoriei şi pentru limba română, unii dintre ei fiind exterminaţi, deportaţi, condamnaţi la mulţi ani de detenţie, marginalizaţi. Un memoriu special al nostru, expediat Comisiei pentru studierea crimelor comuniste, fixează actele de rezistenţă, abnegaţie şi spirit de sacrificiu al acestor temerari cavaleri ai adevărului.
Ei au impus statutul de scriitor, asociat aceluia de om al cetăţii. Hasdeu, Mateevici, Stere şi chiar sub ochii noştri Vieru l-au consfinţit prin personalităţile lor dinamice, care au conjugat Arta Cuvântului cu Arta Adevărului.
Suntem marcaţi existenţial, căci trăim în cea mai săracă ţară din Europa, confruntându-ne cu sărăcia materială a oamenilor noştri, care au apucat calea pribegiei – fapt care a generat şi celebrul banc cu cele trei ţări de care trebuie să se teamă preşedintele Obama: Rusia, pentru că dispune de mare spaţiu şi de forţă nucleară, China, pentru că cunoaşte o creştere economică fără precedent, şi Republica Moldova.
Întrebând unde se află, i s-a arătat cu greu un punct greu desluşibil pe harta lumii, Obama a dat nedumerit din umeri: „Păi asta-i republică?” „Nu, i s-a răspuns. Ăsta-i doar sediul, dar republica e în toată lumea!”. Bancurile despre basarabeni se constituie într-un serial, precum cele cu Ceapaiev, ciukci şi Bulă de pe vremuri.
Am avut de înfruntat cenzura economică, mai nou şi criza economică, concurenţa pe care o fac cărţii televiziunea, internetul, mijloacele digitale. S-a făcut simţită lipsa unei legi de protecţie socială a culturii şi oamenilor de cultură.
Este binecunoscută situaţia justiţiei în republică. Am fost şi noi antrenaţi în interminabile procese judiciare pentru fapte pe care nu le-am comis, pentru contracte pe care nu le-am semnat, pentru imaginare infracţiuni, care ne-au blocat, printre altele, şi rezolvarea problemei Casei de creaţie de la Peresecina.
Situaţia din justiţie ne aduce aminte de întâmplare cu regele Federic al II-lea care, neputând să-l convingă pe un morar să-şi vândă moara, a zis că i-o va lua cu forţa. Atunci morarul i-a răspuns cu seninătate: „Da, dacă n-ar mai exista judecători la Berlin”.
Aşteptăm ceasul bun când, parafrazându-l pe cronicar, am putea spune: „Nasc şi la Moldova judecători”.
Criza globală şi locală – cea constituţională şi nu numai – ne face să ne aducem aminte de cele două semnificaţii etimologice ale cuvântului „criză”, care în latineşte înseamnă „discernere, decizie, fază decisivă a unei boli”, iar în greceşte „a distinge, a judeca”.
Noi, cei afectaţi de ultima fază a bolii, ar trebui să ştim – anume – „a distinge, a judeca”, facultate pe care nu am putut-o demonstra în cazul referendumului din 5 septembrie 2010. Semănăm, astfel, cu îndărătnicii de la periferie nietzcheeni care, blocaţi în conştiinţa identităţii, nu vor să se mişte pe cerc. Ne-am închis într-un cerc vicios al crizei, ceea ce trebuie să ne determine să cerem Alianţei pentru Integrare Europeană să fie o… Alianţă.
Apropo de felul nostru de a ne bloca în conştiinţa identităţii de periferie, de margine.
Cunoaştem o perioadă a postliminiumului basarabean, postliminium în dreptul roman însemnând redobândirea retroactivă a drepturilor cetăţeneşti de către o persoană înstrăinată (prin captivitate, exil etc.) la înapoierea în patrie.
Redobândirea identităţii culturale de către românii basarabeni presupune un proces integraţionist mai complex: general românesc şi general european. Suntem beneficiarii unor şanse deosebite de a ne edita, de a fi prezentaţi în reviste, de a participa la numeroase manifestări culturale organizate în Ţară, de a avea o Filială Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România, de a ne sincroniza cu procesul literar românesc în ciuda relativizantei taxări drept „defazaţi”, sau chiar „sămănătorişti”, „paşunişti”, „eminescieni”, „naţionalişti”.
Globalizarea este iminentă, deşi e greu aplicabilă lucrării spiritului. Culturile se ţin pe individualităţi, pe personalităţi („bunul suprem”, spunea Goethe), nu pe colectivităţi şi pe impersonalitate abstractă.
Trăim, oricum, într-o eră a sistemelor, modelelor (şi Noica ne propune chiar un confortabil model cultural european bazat pe „Unul Multiplu”), standardelor, canoanelor. (Americanul Harold Bloom le-a şi pus într-o schemă teoretică multdiscutată.)
De aceea am pus accentul, în activitatea Uniunii, pe proiecte, programe – interculturale, transfrontaliere, cultural-locale, regionale, precum ar fi „Spre cultură şi civilizaţie prin lectură” (împreună cu Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă” şi Asociaţia „Pro Noi”), programul „Debut” (împreună cu Editura Prut Internaţional), programele editoriale realizate cu Societatea Scriitorilor Târgovişteni, o realizare interesantă fiind volumul ce include poeţi din Chişinău, Târgovişte şi Sankt Petersburg, Festivalul „Grigore Vieru” sub egida Primăriilor municipiilor Chişinău, Iaşi, a editurii Princeps Edit, Uniunii Scriitorilor şi Ministerului Culturii, Festivalul epigramei româneşti „Donici cuib de înţelepciune”, la care îşi dă concursul şi Uniunea Epigramiştilor din România (cu contribuţia deosebită a poeţilor George Corbu, preşedintele acestei Uniuni, şi a lui Mihai Sălcuţan; reuniunile Cenaclului „Grai Matern” organizate de Renata Verejanu si ale Revistei „Micul Print” editata de Daniel Verejanu, şi ale revistei „Clipa Siderală”.
Cele două Departamente: „Proiecte şi Programe”, condus de Valeriu Matei, şi „Căile Cărţii”, condus de Iulian Filip, şi-au dovedit efecienţa.
Suntem coorganizatorii tradiţionali ai „Eminescianei”, „Zilei Limbii Române”, „Zilei Poeziei”, Festivalului „Nichita Stănescu” (pe axa Ploieşti-Chişinău), ai Conferinţei tinerilor literaţi, ai Simpozioanelor ştiinţifice consacrate clasicilor şi autorilor contemporani, ai manifestărilor Francofoniei.
De imperativul multiculturalităţii ne-am ghidat şi în pregătirea unui număr special al revistei „Viaţa Basarabiei”, consacrat unui secol de literatură americană, cu o expoziţie aferentă de carte la Chişinău şi Bălţi.
Întreţinem anumite relaţii cu uniunile de acelaşi profil şi instituţii de cultură din SUA, Italia, Franţa, Rusia, China, Suedia, Cehia, Slovacia, Serbia, Azerbaijan, Lituania, Letonia, Turcia şi alte ţări.
La capitolul nerealizări am menţiona problema gestionării celor două imobile – Casa Scriitorilor şi Casa de Creaţie, pentru care am reuşit să obţinem cu greu, în lipsa unor acte, titlul de proprietate. În ce priveşte anumite lucrări de reparaţie am avut susţinerea generoasă a fostului primar Serafim Urecheanu. Casa de Creaţie, cu care am avut grave probleme din lipsa de finanţe necesare şi neglijenţa celor care au luat-o în locaţiune, am găsit în sfârşit, o soluţie de redresare.
Ţin să mulţumesc, în final, Consiliului USM şi Comisiei de Cenzori, care au avut o activitate constructivă şi ritmică, în ciuda unor fireşti diversităţi de păreri.
Pentru problemele-cheie am avut totdeauna unanimitate.
Activitatea de viitor a Uniunii Scriitorilor se cere imperativ axată pe ceea ce am putea denumi cultura ieşirii din criză, sau a supravieţuirii: control riguros al mijloacelor financiare disponibile, atragerea de sponsorizări, elaborarea de proiecte şi programe în spiritul cooperării europene, participarea la elaborarea unor legi care să susţină Uniunile de Creaţie, adunată acum şi într-o Asociaţie Naţională, valorificarea managerială exemplară a imobilelor deţinute, asigurarea unei bune asistenţe medicale pentru membrii Uniunii şi familiile lor, angajarea mai dinamică în dialog cu cititorii, revenirea la ajutoarele organizate de guvern, reluarea dialogului cu preşedintele republicii şi primul-ministru.

Festivalul „Grigore Vieru”

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE
„GRIGORE VIERU”
Chisinau,
7 Octombrie 2009
În perioada 9 – 12 octombrie 2009, se va desfăşura Ediţia I-a, a Festivalului Internaţional de Poezie Grigore Vieru. Manifestarea este organizată de Editura „Princeps Edit” din Iaşi şi Uniunea Scriitorilor din Moldova, sub egida primăriilor din Chişinău şi Iaşi, a Muzeului Literaturii Române din Iaşi, Asociaţia Culturală „Feed Back”, Iaşi, fiind conceput ca un duplex la începutul sărbătorilor celor două oraşe.

În perioada 9 – 10 octombrie 2009, această manifestare se va desfăşura la Chişinău, iar la 11 şi 12 octombrie 2009 la Iaşi şi va reuni peste 60 de participanţi (invitaţi de onoare, prieteni şi iubitori ai poeziei lui Grigore Vieru) din mai multe ţări. Festivalul va cuprinde spectacole de poezie, muzică, lansări de cărţi, expoziţii documentare, colocvii privind viaţa şi opera poetului Grigore Vieru.

Organizatorii festivalului au hotărât constituirea unei gale de decernare

a premiilor „Grigore Vieru”, pentru următoarele categorii de creaţie:

    Debut în poezie
    Poet consacrat
    Exeget al operei lui Grigore Vieru
    Traducător al operei lui Grigore Vieru într-o limbă de mare circulaţie
    Interpret artistic al poeziei Grigore Vieru
    Un premiu special pentru Mecenat în cultura română

 
Programul manifestării

Chişinău:

Vineri, 9 octombrie 2009

Ora 9.30    Te Deum   
 Biserica „Sf. Teodora de la Sihla”
 
Ora 10.30  Depunere de coroane la mormântul poetului.   
  Cimitirul Central din Chişinău
       
Ora 11.30  Alocuţiuni ale primarilor Gheorghe Nichita (Iaşi) şi primarului Dorin Chirtoacă (Chişinău)
                   Recital de poezie „Un verde ne vede”. Participă poeţi şi traducători invitaţi la Festival.
Aleea Clasicilor, Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”

Ora 16.00  Expoziţia de carte, grafică, afişe, fotografii „Grigore Vieru”.
                        Lansări de carte:
–    „Taina care mă apără” de Grigore Vieru, ediţie critică, Editura „Princeps Edit” – Iaşi;
–    „Grigore Vieru în amintirile contemporanilor”, Editura „Princeps Edit” – Iaşi;
–    „Grigore Vieru, poetul arhetipurilor”, monografie de Academicianul Mihai Cimpoi, Editura „Princeps Edit” – Iaşi;
–    „Grigore Vieru, pontiful limbii române”, de Mihai Sultana Vicol, Editura „Princeps Edit” – Iaşi;
–    „Pâine cu rouă”, povestiri pentru copii de Grigore Vieru, Editura „Agora”.

Moderatori: Daniel Corbu şi Valeriu Matei.
–Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (Holul Cultural)

Ora 17.30     Spectacol muzical pe versuri de Grigore Vieru. Grupul etno-folcloric „Moştenitorii”. Dirijor: Valeriu Chiper. Corala „Vocile primăverii”. Dirijor: Ştefan Andronic.
  Sala Mare şi Terasa Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova

Sâmbătă, 10 octombrie 2009

Ora 10.00    Simpozion: „Grigore Vieru, poet al spaţiului românesc”. Participă cu conferinţe şi alocuţiuni poeţi, traducători invitaţi.
                              Recital muzical susţinut de Ion Chiriac şi Alexandru Ocu.
    Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova – Sala cu cămin
Iaşi:

Duminică, 11 octombrie 2009

Ora 10.00        Deschiderea oficială.
                         Alocuţiuni ale primarilor Gheorghe Nichita (Iaşi) şi primarului Dorin Chirtoacă (Chişinău)
                         Colocviu: „Grigore Vieru, poet al spaţiului românesc”. Participă scriitorii invitaţi.
                         Lansări de cărţi. Moderatori: Mihai Cimpoi şi Daniel Corbu.
                         Inaugurarea străzii cu numele poetului Grigore Vieru (strada Sulfinei).
Sala de Consiliu a Primăriei Iaşi

Ora 17.00    Spectacolul de teatru poetic „Strigat-am către tine”. Prezintă Teatrul de Poezie „Alexe Mateevici” – Chişinău. Regizor: Anatol Codru.
                          Alocuţiunea poetului Adrian Păunescu.
                        Spectacol extraordinar susţinut de Tudor Gheorghe pe versuri de Grigore Vieru.
   Casa Studenţilor Iaşi

Luni, 12 octombrie 2009

     Ora 10.00    –  Muzeul Literaturii Române Iaşi – Muzeul „Mihai Eminescu”, Parcul de cultură Copou
                      Vernisajul expoziţiei de carte, grafică, fotografii „Grigore Vieru, contemporanul nostru”. Prezintă: Daniel Corbu, Valeriu Matei şi Mihai Cimpoi.
                      „Grigore Vieru în dialog liric european”. Colocviul traducătorilor din opera poetică a lui Grigore Vieru. Moderatori: Leons Briedis (Riga, Letonia).

  Ora 17.00     Recital de poezie susţinut de Emil Coşeru, actor la Teatrul Naţional din Iaşi
                       Spectacolul „Taina care mă apără” pe versurile lui Grigore Vieru susţinut de Fuego, Mihai Munteanu (tenor, Opera Naţională, Chişinău), Maria Mocanu (Chişinău), Cristian Aldea Teodorovici (Chişinău).
                       Decernarea premiilor Festivalului Internaţional de Poezie „Grigore Vieru”, ediţia I-a, Chişinău – Iaşi, 2009.
                        Cocktail.
Ateneul Tătăraşi

CV – Mihai Cimpoi

Curriculum vitae

href=”https://mihaicimpoi.files.wordpress.com/2009/09/image0141.jpg”>image014[1]
Începem prin a ne întreba ce înseamnă un curriculum vitae, ceea ce e totuna cu a desluşi – în spirit kantian – noicist – cum este cu putinţă un drum în viaţă.
Un drum nu în sensul său rectiliniu, ci mereu deviat, adică (dacă e să ne jucăm cu cuvintele în sens postmodernist) anume de-viaţă (sau devianţă). E un drum socratic cu reveniri, e un drum hegelianm cu de-veniri, e un drum heideggerian întrerupt (de pădure)?
Vedele spun că omul devine ceea ce gândeşte; cred totuşi că, dat fiind orizontul ilimitat şi abstract al gândirii, omul devine ceea ce făptuieşte, ceea ce îi traduce gândirea, ceea ce face cu putinţă din ceea ce gândeşte. În decursus vitae omul nu este decât şirul faptelor sale, spune Hegel în Logica sa.
Un curriculum vitae va trebui să ţină cont de această primă încurcătură, căreia anticii îi ziceau aporie, şi să pună în cumpănă (iarăşi dreapta cumpănă româ-nească) realul şi posibilul. De aceea, în viziunea noastră el reprezintă nu o descriere notarială, parafată juridic, ci o meditaţie pe(în) marginea vieţii, pe(în) marginea drumului parcurs, o profesiune de credinţă, o spovedanie în faţa altarului adevărului din care să se vadă nu faptul că ai trăit, ci faptul cum ai trăit şi cum apari între dorinţă şi realizare. Continuă lectura