Virtuţile, dintre care cardinală este justiţia, îşi întâmpină adversarii. Bunăoară, caritatea se întâlneşte cu adversarul său numărul unu reaua-voinţă, identificată cu ura care are ca sursă invidia, a cărei expresie este bucuria răutăcioasă (manifestată la români în bucuria de a muri “capra vecinului”). Dacă invidia, despre care vorbeşte şi Herodot, şi Petrarca, este o trăsătură omenească, bucuria răutăcioasă este una demonică, ducând spre cruzime.
